Tratamentul Alopeciei Androgenice la Femei

Tratamentul Alopeciei Androgenice la Femei

Alopecia androgenica la femei este foarte des intalnita in practica medicala, prevalenta acesteia crescand odata cu inaintarea in varsta. Fata de tabloul clinic al alopeciei androgenice la barbati exista unele particularitati: la femei se constata o diminuare generala a volumului, iar pierderea parului afecteaza in principal varful scalpului, linia frontala fiind de obicei pastrata. Tratamentul este reprezentat de minoxidil topic si antiandrogeni cu administrare per os, insa eficienta acestuia este influentata de momentul stabilirii diagnosticului.

Pentru femei, chiar si pierderea partiala a podoabei capilare reprezinta o sursa de stres major. Desi piata a fost invadata de o multitudine de produse ce promit rezultate extraordinare, realitatea este mult mai sumbra: diagnosticul si initierea precoce a tratamentului sunt esentiale, deoarece tratamentele disponibile sunt mai eficiente in oprirea evolutiei acestui tip de alopecie decat in stimularea cresterii noilor fire de par. Instalarea efectului terapeutic are adesea nevoie de perioade indelungate de 12 sau chiar 24 de luni. Este importanta complianta pacientei, dar si monitorizarea efectelor cu ajutorul fotografiilor clinice sau al scorurilor standardizate de evaluare a severitatii.

Mai multe informatii

Rarirea sau caderea parului (alopecia) reprezinta o problema de sanatate extrem de spinoasa si, in acelasi timp, delicata. Spoturile publicitare realizate pentru promovarea produselor de combatere a caderii parului si avand drept public-tinta barbatii sunt la vedere, ceea ce poate lasa impresia ca alopecia este o problema in general masculina. Adevarul este insa ca doua treimi dintre femei sufera, la un moment dat, din cauza acestei afectiuni…

Caderea parului este considerata a fi o parte naturala a procesului de imbatranire. Trei factori principali sunt responsabili pentru aceasta problema: varsta, hormonii si ereditatea. Printre alti factori care influenteaza aparitia alopeciei se numara: bolile de piele, efectele adverse ale medicamentelor si o stare de sanatate proasta, in general.

Cele mai obisnuite tipuri de pierdere a parului sunt alopecia androgenetica si alopecia areata (pelada).

Pana la 95% din cazurile de pierdere permanenta a parului se datoreaza alopeciei androgenetice, o afectiune ereditara care afecteaza milioane de barbati, femei si copii. Aceasta boala este caracterizata de ceea ce consideram a fi un model sau un pattern al calvitiei.

Pattern-ul calvitiei la barbati incepe, in general, cu o linie care progreseaza treptat dinspre frunte spre crestet, dinspre tample spre crestet sau in ambele directii, in acelasi timp… In cazuri extreme, din scalpul acoperit de par nu mai ramane decat o bucata de par in forma de potcoava, situata in zona cefei si pe partile laterale ale capului. Din fericire, caderea parului la femei nu presupune, ca in cazul barbatilor, pierderea totala a parului.

Termenul de alopecie nu se refera insa doar la caderea parului de pe scalp, ci si a celui aflat pe toata suprafata corpului – barba, sprancene, membre, zona pubiana etc. De regula, astfel de “goluri” de par alerteaza persoana care sufera de alopecie si o determina sa mearga la doctorul specialist. Daca alopecia se instaleaza in zona scalpului, adica “la vedere”, o zona in care ne dorim o podoaba capilara frumoasa si sanatoasa, atunci graba de a merge la medic este si mai mare, asa cum, de altfel, este si indicat.

Alopecia androgenica este cea mai des intalnita forma a acestei afectiuni, fiind caracteristica ambelor sexe. Poate debuta ca o rarire a parului pe tot scalpul. Fiind o afectiune ereditara, este foarte posibil sa fie “transmisa” in familie. De asemenea, poate fi si rezultatul unei dereglari hormonale. Perioada de debut este intervalul de varsta 12-40 de ani, dar, de obicei, manifestarea sa efectiva la femei incepe in jurul sau dupa varsta de 30-40 de ani.

Articol nou:  Dieta cu supa de varza topeste 7 kilograme in 7 zile

alopecia-androgenica-la-femei

Un semnal in functie de care te poti ghida pentru a-ti da seama daca suferi de aceasta afectiune este cantitatea de par pe care o pierzi zilnic – este perfect normal ca parul sa cada in fiecare zi, numarul “normal” de fire de par cazute fiind de 100. O data ce acesta este depasit, pe langa faptul ca devine evidenta pierderea parului, este un semn ca trebuie sa te adresezi doctorului, pentru elaborarea unui diagnostic adecvat.

Spre deosebire de modul de manifestare la barbati, alopecia androgenetica la femei poate fi mai greu obsevata, din moment ce parul cade de pe intreaga suprafata a scalpului, neexistand o linie de demarcatie. Rarirea parului se produce treptat, iar caderea completa a parului de pe o zona clar delimitata de scalp este posibil sa apara foarte tarziu in manifestarea afectiunii sau deloc.

Alti factori care influenteaza caderea parului la femei, pe langa cei naturali si ereditari, sunt medicamentele, sarcina si/sau nasterea, anumite boli, stresul etc.

Foarte multe dintre femeile care sufera de alopecie constata singure oprirea fenomenului si cresterea la loc a parului, uneori fara interventia doctorului sau a vreunui tratament. Exista insa si cazuri care necesita interventia medicului specialist, pierderea parului fiind impresionanta cantitativ si, uneori, definitiva.

Mituri-adevaruri

Mit: Pierderea parului este mostenita din partea tatalui.
Adevar: Genele ambilor parinti reprezinta un factor. Alopecia androgenetica este legata din punct de vedere genetic de subtierea firului de par si de rarirea podoabei capilare.

Mit: Pattern-ul calvitiei la femei cauzeaza o sangerare anormala in perioada ciclului.
Adevar: Menstruatia nu este afectata. Procesul de pierdere a parului incepe, in mod tipic, in intervalul de varsta 12-40 de ani.

Mit: Este necesara o evaluare hormonala aprofundata.
Adevar: Evaluarea hormonala este necesara doar in cazul in care pacienta experimenteaza cicluri neregulate, infertilitate, hirsutism, acnee cistica, lactatie excesiva sau masculinizare. Alopecia androgenetica nu determina, de regula, probleme legate de menstruatie si nu interfereaza cu sarcina sau cu functiile endocrine.

Mit: Folosirea vopselurilor pentru par sau a altor produse de acest fel, precum si spalatul frecvent pe par determina o cadere masiva a parului sau creste riscul aparitiei calvitiei.
Adevar: Ingrijirea normala a parului nu afecteaza caderea acestuia. Singurul medicament aprobat pentru stimularea cresterii parului la femei este Minoxidil (preparat topic eliberat fara prescriptie medicala).

Alopecia areata sau pelada reprezinta o afectiune autoimuna care afecteaza aproximativ 2% din populatia Statelor Unite ale Americii. Acest tip de pierdere a parului apare in diferite grade de gravitate, de la pete mici de chelie, rotunde sau ovale, zone in care parul creste la loc fara tratament medicamentos, pana la pierderi de par cronice, extinse, care pot duce la caderea in totalitate a parului de pe corp sau de pe scalp. Acest tip de afectiune poate afecta ambele sexe, la orice varsta, desi cel mai des se manifesta la copii si adulti tineri, sub 25 de ani, iar barbatii sunt de doua ori mai frecvent afectati decat femeile.

Estrogenul afecteaza caderea parului? 

Nu este deocamdata foarte clar care este rolul estrogenului in cresterea parului. Totusi atat estrogenii administrati oral, cat si cei administrati topic sunt prescrisi de catre medici pentru a trata pierderea parului la femei – aceasta in ciuda faptului ca nu exista studii controlate care sa sprijine acest tip de utilizare a estrogenului.

Doctorii avertizeaza femeile care aleg sa foloseasca pilulele contraceptive orale pentru a trata caderea parului sa aiba grija sa aleaga un tip de contraceptive care nu are deloc sau are o activitate androgena foarte mica. De asemenea, femeile care sufera de alopecie androgenetica nu trebuie sa foloseasca testosteron in tratamentul urmat.

Articol nou:  Vitamina C nu trebuie sa lipseasca din casa! Iata ce poate ascunde oboseala

Alopecia androgenica afecteaza 50% dintre barbatii de 50 de ani, 13% dintre femeile premenopauza si 37% dintre femeile aflate la menopauza.

La femei, alopecia androgenica poate fi asociata cu tulburari menstruale (amenoree, oligomenoree), sindrom de ovar polichistic, acnee, hirsutism sau virilizare, uneori si cu un istoric de tulburari de fertilitate. Evolutia acesteia este cronic progresiva, ritmul fiind imprevizibil. Fata de barbati, caderea parului, la femei este mai difuza si mai putin marcata, rareori progresand pana la aparitia zonelor de scalp complet lipsite de par. In stadiile initiale, poate fi prezenta doar subtierea firelor sau pierderea in volum. De asemenea, linia frontala de insertie a parului este in general mentinuta. In timp ce in alopecia androgenica la barbat este clar definit rolul hormonilor androgeni in etiopatogenie, la femeie acesta este mai putin clar. In unele cazuri, nivelul hormonilor androgeni nu este ridicat, fiind probabil implicate mecanisme androgen-independente.

In ceea ce priveste diagnosticul, in majoritatea cazurilor acesta este clinic.

Explorarile paraclinice recomandate de Societatea Romana de Dermatologie includ dozarea anumitor hormoni (testosteronul liber, DHEA-S, prolactina, LH), explorarea ecografica (ovare si suprarenale), evaluarea statusului tiroidian (T3, T4, TSH), dozarea fierului seric si a feritinei, hemoleucograma si tricograma. In functie de caz, poate fi necesara biopsia pentru evaluarea aspectelor histologice de la nivelul scalpului (trasatura distinctiva fiind miniaturizarea foliculului pilos).

Tratamentul farmacologic
Optiunile terapeutice includ preparate topice (minoxidil solutie, asocieri de minoxidil cu alte substante) sau preparate sistemice (ciproteron acetat, spironolactona, estrogeni etc.). Acestora li se adauga diverse masuri cosmetice (peruci, mese etc.).

Minoxidilul
Minoxidilul a fost folosit initial sub forma de comprimate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Printre efectele secundare ale acestuia, s-a observat cresterea excesiva a pilozitatii pe corp si scalp. Astfel, la inceputul anilor ’80 a fost introdus pe piata sub forma de solutie tipica, avand drept indicatie cresterea parului. In prezent, el este indicat in tratamentul alopeciei androgenice la barbati (in concentratie de 5%) si la femei (in concentratie de 2%). Minoxidilul este un agonist al canalelor de potasiu, insa mecanismul exact care sta la baza efectului terapeutic din alopecie nu este elucidat, fiind propusa interferarea cu ciclul foliculului pilos, determinand scurtarea fazei telogene cu intrarea prematura a foliculului pilos in faza anagena si, probabil, prelungind faza anagena.

 Modul de folosire in tratamentul alopeciei androgenice la femei este urmatorul: o cantitate de circa 1 ml de solutie 2% este aplicata de doua ori pe zi pe pielea uscata a scalpului, fiind lasata sa actioneze cel putin o ora. Ulterior, se recomanda samponarea sau udarea parului, in scopul maximizarii absorbtiei substantei active.

Pacientii trebuie preveniti ca in primele 2-8 saptamani poate aparea un efluviu telogen temporar, care este auto-limitat, altfel exista riscul ca acestia sa opreasca tratamentul din proprie initiativa. Reactiile adverse sunt de tip iritativ la nivelul scalpului (eritem, uscaciune, descuamare, prurit), existand date care coreleaza aceste reactii iritative mai degraba cu vehiculul folosit (frecvent propilenglicolul) decat cu minoxidilul. Totodata, poate aparea hipertricoza la nivelul fruntii si/sau obrajilor, aceasta fiind reversibila in decurs de aproximativ 4 luni de la oprirea tratamentului. Acesta trebuie sa aiba o durata de cel putin 12 luni. Exista, de asemenea, studii care sugereaza utilitatea asocierii sinergice de minoxidil si tretinoin in tratamentul acestui tip de alopecie.

Articol nou:  Phyt's este magazinul meu preferat de cosmetice bio

Ciproteronul acetat
Alaturi de alopecia androgenica, printre indicatiile ciproteronului acetat se numara cancerul de prostata, acneea severa si hirsutismul. Totodata, el intra in compozitia anumitor anticonceptionale orale in care este asociat cu etinilestradiolul.

Mecanismul de actiune consta in blocarea receptorilor androgeni si inhibarea eliberarii de hormon eliberator de gonadotropine (GnRH). Studiile realizate sugereaza ca eficienta sa in tratamentul alopeciei androgenice la femei este mai pronuntata la pacientele cu hiperandrogenism. Intr-un studiu randomizat cu o durata de 12 luni, ce a inclus 66 de femei cu alopecie androgenica, s-a comparat tratamentul cu minoxidil (solutie 2%) cu cel cu ciproteron acetat. Rezultatele acestui studiu au aratat ca minoxidilul este mai eficient la pacientele fara semne de hiperandrogenism, in timp ce ciproteronul acetat se bucura de o eficienta superioara la cele care sufera de hiperandrogenism.

Exista variatii ale dozelor administrate, insa se pare ca cea mai eficienta este administrarea de 100 mg/zi din ziua 5 pana in ziua 15 a ciclului menstrual, in asociere cu etinilestradiol (50 μg in zilele 5-25 ale ciclului menstrual).

Reactiile adverse posibile includ cresterea ponderala, tulburari ale menstrei, scaderea libidoului, sensibilitate la nivelul glandelor mamare, depresie si tulburari gastrointestinale.

Spironolactona
Spironolactona prezinta indicatie atat in tratamentul alopeciei androgenetice la femei, cat si in tratamentul hirsutismului. Ea actioneaza printr-un mecanism antiandrogenic, fiind un blocant competitiv al receptorilor androgenici si inhiband totodata sinteza androgenilor ovarieni. Doza indicata in tratamentul alopeciei androgenice variaza pe intervalul 100-200 mg/zi. Deoarece exercita si un efect antialdosteronic, tabloul efectelor secundare este mai variat, incluzand dezechilibre hidro-electrolitice, hipotensiune ortostatica, tulburari ale menstruatiei, sensibilitate la nivelul glandelor mamare, fatigabilitate, urticarie, reactii adverse hematologice etc., motiv pentru care se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale si a electrolitilor in timpul tratamentului si precautii suplimentare in cazul pacientelor cu afectarea functiei renale.

Flutamida
Flutamida este un antagonist puternic al receptorilor androgenici, fiind folosita in tratamentul cancerului de prostata si al hirsutismului. Indicatia in alopecia androgenica la femei este recenta, existand cel putin un studiu randomizat care sugereaza o eficienta pronuntata a acesteia comparativ cu finasterida si ciproteronul acetat, doza administrata in studiu fiind de 250 mg/zi, iar durata tratamentului de 1 an (Carmina E., Lobo R. A., Treatment of hyperandrogenic alopecia in women, Fertil Steril, 79:91-5, 2003). Efectele secundare descrise la flutamida pot fi severe, cea mai periculoasa fiind disfunctia hepatica. Aceasta este dependenta de doza administrata, fiind recomandata monitorizarea transaminazelor in primele luni de tratament si oprirea imediata a administrarii daca acestea depasesc dublul valorilor normale.

Concluzii
Optiunile terapeutice actuale sunt destul de limitate, cele doua linii principale in tratamentul alopeciei androgenice la femei fiind preparatele antiandrogenice si minoxidilul. Este esentiala consilierea minutioasa a pacientelor inainte de initierea terapiei si in timpul tratamentului, pentru a se asigura o buna complianta, efectul terapeutic avand adesea nevoie de perioade mari de timp pentru instalare. Indiferent de tratamentul ales, acesta trebuie continuat pentru a se mentine efectul obtinut. In anumite cazuri, pot fi utile masurile non-farmacologice (schimbarea coafurii, folosirea unor peruci etc.). Incheiem prin a relua impactul psihologic al alopeciei androgenice la femei. Parul este considerat o componenta esentiala a sexualitatii feminine, de aceea pierderea lui este in general insotita de scaderea stimei de sine si de anxietate, mult mai acute decat sentimentele incercate de barbatii aflati in aceeasi situatie. In cazul acestora, societatea tinde sa priveasca alopecia ca pe o modificare normala odata cu inaintarea in varsta.

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/farmacoterapie/item/751-tratamentul-alopeciei-androgenice-la-femei.html

http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/si-femeilor-le-cade-parul-articol-4125.html